Istoria zidirii ei

După Revoluţia din 1989, migraţia etnicilor germani a însemnat şi popularea acestui cartier, cu familii de români. În 1991, cartierul Turnişor a fost împărţit în două parohii, iar o vreme cei doi preoţi parohi au slujit în vechea biserică, situată în zona caselor din cartier. Cu timpul, s-a căutat un loc pentru zidirea unei noi biserici, mai încăpătoare şi mai aproape de blocurile construite şi locuite de familiile de români. Pentru că blocurile au fost amplasate departe de zona unde exista vechea biserică ortodoxă din Turnişor, credincioşii din partea nouă a cartierului erau nevoiţi să parcurgă o distanţă destul de mare pentru a participa la slujbele religioase oficiate în lăcaşul de cult menţionat. Iată de ce zidirea unei biserici în această parte a Turnişorului a fost o necesitate şi o dorinţă mare a comunităţii.

În acele vremuri era foarte greu de găsit un loc pentru o nouă biserică. S-a mers pe la blocuri, pentru a se cere un spaţiu unde să fie amenajată la început o capelă. Pentru că nu s-a găsit nici un spaţiu, Nicolae Lupu, a oferit una dintre cele patru camere ale casei pentru amenajarea unei capele. Mulţi oameni s-au gândit că este absurd ca o familie cu 10 copii, care locuia într-o casă cu patru camere, să ofere un spaţiu pentru o capelă. Dar voinţa şi dorinţa, enoriașilor Nicolae şi Dorina Lupu au fost mari şi Dumnezeu a binecuvântat acest spaţiu din casa, devenind prima capelă a parohiei. Această capelă se păstrează până astăzi.

Timp de trei ani, capela din casa familiei Lupu a fost lăcaşul de cult al parohiei Turnişor II. În acest spaţiu restrâns oferit de familia cu 10 copii, credincioşii participau la slujbele religioase, într-o atmosferă duhovnicească deosebită. Capela „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a adunat în jurul ei comunitatea de credincioşi, iar lăcaşul de cult a rămas până în zilele noastre un simbol al comunităţii. Cu timpul, capela din casa familiei Lupu a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea din Turnişor. Rânduiala cerească a făcut ca pe un teren unde trebuia să se construiască trei-patru blocuri, s-a aşezat piatra de temelie pentru actuala biserică a parohiei. Slujba religioasă a fost oficiată de Mitropolitul Antonie Plămădeală, pe 3 aprilie 1994. Pe locul acesta, s-a construit iniţial un altar de vară, iar prin extinderea acestuia, s-a realizat un paraclis de lemn. Biserica parohială Până în 2012, slujbele religioase au fost oficiate în acest paraclis de lemn, timp în care s-a zidit biserica mare, de cărămidă. Lucrările de zidire au început în 2000, prin grija părintelui paroh Nicolae Comănici şi au însemnat ani de trudă din partea credincioşilor. În Sâmbăta Mare din 2012, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a binecuvântat lucrările de zidire la biserica nouă. Prima Sfântă Liturghie oficiată în biserica mare a fost în Noaptea de Înviere. În acelaşi an, pe 23 decembrie, ierarhul a târnosit lăcaşul de cult, iar în prezent slujbele religioase se oficiază aici, la acest sfânt altar. Primul preot paroh al Parohiei Turnișor II încă din anul 1991 este Pr. Comănici Nicolae Dumitru. Cu 1 Februarie 2012 este numit ca preot II Pr. Lupu Ioan. Iar la 1 Martie 2014 ia naștere Parohia Sibiu – Turnișor III prin rearondarea parohiei Sibiu – Turnișor II, preot paroh fiind Pr. Lupu Ioan, parohie având aceeași biserică de slujire cu Parohia Turnișor II. Primul ctitor, epitrop și cântăreț de seamă este Lupu Nicolae cel care a dăruit o cameră pentru a se face capela parohiei, trecut la cele veșnice în ianuarie 2013. Programul liturgic intens şi ataşamentul credincioşilor faţă de biserica din comunitatea lor fac din această biserică o adevărată catedrală a cartierului. Arhitectura (plan, dimensiuni, materiale de construcție Biserica are forma tradițională de cruce greacă cu elementele componente vestibul, pronaos, naos și altar. Lungimea bisericii este de 29.5 m, lăţime de 14,5 m iar turla centrală o înălţime de 22,5 m. Biserica are o turlă centrală și două turle clopotniță. Fundaţiile sunt din beton iar planşeele din beton armat. Golurile uşilor şi a ferestrelor s-au prevăzut în ziduri de 45 cm şi zidurile interioare de 30 cm acestea fiind din cărămidă. Biserica este acoperită cu tablă.